Gackt blog – 3 august 2017

 Jurnal de călătorie cu jet lag ~Sosit în cele din urmă în Estonia după care am tânjit!~

 

În mijlocul nopții trecute, am sosit în cele din urmă în Estonia,

Una din cele trei țări baltice de care am fost întotdeauna interesat.

Într-un final am putut veni în această țară.

 

Se spune că este locul cu cele mai frumoase fete din lume...

Desigur,

Dacă este adevărat, s-ar putea să mă stabilesc aici...

În timp ce mă gândesc la aceste lucruri, am sosit în aeroport.

 

În primul rând, când am menționat statele baltice prietenilor mei, ei au spus

 

”Unde este esta??”

 

Și niciodată nu primesc un răspuns decent de la ei.

Estonia, Letonia și Lituania liniate una lângă alta,

Și la nord de ele este Marea Baltică și Finlanda.

 

Trecutul istoric este excepțional de complex,

Și de acum câteva sute de ani,

Au fost invadate iar și iar de diferite țări.

De la invazia vikingilor,

Au fost invatade de țări cum ar fi Finlanda, Germania, Danemarca, Polonia, și Elveția,

Și eventual, au fost conduse de către sovietici până recent.

Până și asta este un subiect destul de uimitor.

 

Momentul când au devenit independente s-a realizat odată cu căderea Uniunii Sovietice,

Așadar asta a fost în 1991,

Cu alte cuvinte, este doar puțin mai mult decât acum 20 de ani.

 

Din moment ce sunt destul de mulți dintre cetățenii lor care vorbesc 3 sau 4 limbi,

Și mai mult, limbile acestor 3 țări sunt complet diferite,

Așadar sunt mulți care nu știu despre țările vecine.

 

Cu o impresie a unui japonez, te-ai putea întreba ”De ce??”, dar

Cred că este datorită faptului că aceste cuvinte s-au schimbat iar și iar,

De la cultura fiecărei națiuni și influențele țărilor care le-au invadat.

 

Așadar, această Estonie

Este în partea cea mai nordică a acestor 3 țări, și are cea mai mică populație dintre ele.

Și se spune că sunt multe frumuseți.

Acest ”multe frumuseți” este un punct semnificant.

 

Ei bine,

Am știut despre acest lucru pe când citeam o carte cam acum vreo 10 ani, dar

Mă cam îndoiesc că acum încă mai este cazul,

Sau dacă a fost măcar adevărat.

 

În anii recentți, au clasificat femeile din Israel fiind cele mai frumoase din lume, de parcă

 

”Pe părerea cui se bazează asta!”

 

Este ceea ce am vrut să spun cu voce tare.

Definiția celor mai frumoase femei din lume

Nu este nimic altceva decât ceva ghidat de opiniile personale.

 

Chiar atunci,

Am fost surprins când am sosit în aeroport.

În ciuda faptului că este mic ca și mărime, este destul de interesant.

Aceasta este prima dată când am văzut un aeroport cu un pian mare.

Este fantastic.

 

M-am îndreptat spre hotel.

Am ales un hotel cu o ambianță plăcută chiar în mijlocul orașului vechi, dar

Din moment ce era deja miezul nopții, nu mi-am putut da seama dacă hotelul era bun sau nu.

Presupun că o să aflu mâine.

Am mers în cameră, și ambianța este destul de bună.

Stilul chic antic are un sentiment plăcut.

 

Am auzit că se vindea apă minerală în afara recepției,

Așa că am decis să ies și să arunc o privire oricum.

Era întuneric beznă, și nu era nimeni în jur.

 

Majoritatea magazinelor erau închise, dar

Locurile care păreau a fi baruri erau deschise ici și colo,

Și am putu auzi o grămadă de oameni cântând tare.

Suna amuzant.

 

Am intrat într-un magazin izolat ce emana un sentiment dubios.

În magazin era o mătușică, stând singură la casa de marcat.

 

”Bună-”

 

Am zis, dar ea nu s-a mișcat deloc.

O fi vie...

 

Am privit la colțul de băuturi din spate,

Și fără a ști care este apa minerală,

Am luat câteva sticle, le-am adus mătușii la casa de marcat și am încercat să o întreb.

 

”Asta, apă minerală??”

 

Fără a mișca un mușchi, ochii mătușii erau singurul lucru care s-a mișcat și a privit în direcția mea.

Este exact ca o păpușă dintr-o casă bântuită.

Oricum, am aliniat în jur de 4 tipuri diferite de sticle la casa de marcat.

În cele din urmă, mătușa a început să se miște pentru a opera casa de marcat.

 

”Mulțumesc lui Dumnezeu...este umană...”

 

Oricum,

I-am dat mătușii, a cărui expresie nu s-a schimbat deloc,

Banii pentru suma arătată pecasa de marcat.

La sfârșit, a luat toate sticlele și m-a întâmpinat cu cel mai luminos zâmbet.

 

”Mulțumesc ♥”

 

Atunci,

A zâmbit în cele din urmă către mine plăcut.

Ce...Așadar poate zâmbi...

Nu prea înțeleg, dar mulțumesc lui Dumnezeu...

 

Cu un sentiment ciudat, m-am întors la hotel și m-am dus direct la culcare.

Când m-am trezit, am decis să ies și să mă plimb.

 

Am savurat un ceai la cafeneaua hotelului,

M-am antrenat la o sală din apropiere înainte a mă plimba prin oraș.

Peisajul urban este excepțional de frumos.

 

Erau multe suveniruri ce erau vândute de-a lungul străzilor mici.

Erau, oricum, mulți turiști.

 

Era mult mai plin de viață decât mă așteptam.

Peisajul urban este frumos,

Și părea a fi ca o zonă rurală din Germania antică.

 

Așadar aceasta este o țară construită pe turism...m-am gândit, sși am căutat mai târziu

Doar să aflu că de fapt aceasta este țara care a inventat Skype.

 

De fapt sunt destul de avansați în tehnologie.

După ce am mers cam vreo 5 minute, o clădire modernă a aparut brusc.

 

Schi---n.

 

Brusc se simte ca o pătură udă.

Ar fi putu să o pună și ei ceva mai departe...

 

Ar fi putut alege intenționat să nu construiască așa ceva aici.

Ce păcat.

 

Oricum, după ce mă antrenez la sală,

Voi merge să explorez orașul.

 

 

Ar fi fost frumos dacă a-și fi putut întâlni o frumusețe...

Încă nu am văzut nici măcar una...

Gackt blog – 2 august 2017

Jurnal de călătorie cu jet lag ~La revedere Londra~
 
Am crezut că m-am trezit destul de devreme dar
Lumina soarelui puternică bătea în geam.
 
Din moment ce voi pleca la amează astăzi,
Nu era nevoie să mă trezesc devreme dar
M-am trezit mai devreme decât plănuiam așa că am decis să conduc prin oraș.
 

De când am sosit în Londra, vremea a jonglat între cer înnourat și ploaie, dar
În ultima mea zi,
Era atât de senin că am putu vedea cerul minunat pentru prima data.
 
Să mă gândesc că pot vedea un asemenea cer minunat și în Londra…
M-am simțit în mod ciudat impresionat de lucrurile mici.
 
Poate că încă este prea devreme de dimineață,
Dar nu erau încă prea multe persoane pe străzi încă
Făcând să fie mediul ideal pentru condus.
 
În timp ce rătăceam pe străzi,
Am aruncat instictiv o a doua privire la numele unui bar care mi-a atras brusc atenția.
 

”COCK AND LION”
 
”Ce naiba este cu acel nume??
Este rușinos până și să-l traduci…”
 
Sunt câteva baruri cu nume dilii unde
Nu vei știi dacă așa ceva sunt considerate ca fiind grozave în Londra,
Sau dacă este o glumă murdară, sau dacă asta este ceea ce ei numesc umor.
 
Oricum, este un nume hilar pe timp de zi.
O să arunc o privire data viitoare când vin în Anglia.
 

Oricum, chiar este un oraș pitoresc.
 
Desigur,
Londra nu este făcută doar din astfel de străzi.
 
Acestea sunt parte din peisajul unei zone care este protejată de lege,
Și pentru zonele care au fost modernizate,
Sincer, nici măcar nu vei ști dacă este Londra sau nu.
 

Nu vorbesc despre faptul dacă este bine sau rău.
Pur și simplu, nu contează ce țară este,
Străzile care au fost modernizate vor arăta similar.
Nu că sunt persoane care vin în Londra pentru a vedea asta.
 
Este priveliște care poate fi găsită oriunde.
Fie că este Japonia, sau America, sau diferitele țări din Asia,
Străzile care au fost modernizate pentru un trai ușor
Nu au caracteristici mari, și par similare cu alte astfel de locuri.
 
De aceea,
Țările din Europa cu siguranță vor reglementa
Lucrurile care te pot face să simți istoria,
Și lucrurile care au valoare istorică.
 

Asemeni străzilor care nu pot fi distruse pentru exteriorul clădirilor,
Sau dacă exteriorul străzii va fi distrus când se reconstruiește clădirea,
Însuși clădirile nu pot fi construite.
 
Desigur,
Construcția cere timp și efort, și este exceptional de problematică.
Va cere și costuri suplimentare.
 
Totuși,
Chiar și așa, acestea sunt lucrurile care trebuie să fie protejate.
Paris, Londra, Roma,
Și multe alte orașe europene reglementează asta prin lege.
Și încă își pot menține istoria de demult.
 

Gândindu-mă la asta în mod normal,
Cu privire la a conduce mașina,
Să conduci pe drumuri pietruite și altele este deseori dificil din cauza alunecării,
Și doar dacă consideri comfortul și ușurința de a conduce,
Vei decide că este mai bine să ai drumuri asfaltate
Nu se poate conduce pe străzi și drumuri pietruite când ninge.
 
Chiar și așa, au decis să nu transforme zona aceasta în asfalt.
Uneori se elimină ceea ce este convenabil și se păstrează
Lucrurile neeficiente și risipitoare pentru a proteja istoria.
Cred că asta este în regulă.
 

Dacă lumea doar urmărește ceea ce este convenabil,
Sincer, va deveni ceva ce are șarmul scobitului în nas.
Se simte astfel, luând asta ca exemplu.
 
Te poți lăuda ”Este problematic să mergi și să obții ceva în primul rând!
Doar dacă consideri funcționalitatea, atunci cu cât este mai mic, cu atât mai bine!”,
Și faci un spațiu de mărimea a două tatami și jumătate să fie casa ta,
Scoți totul, cum ar fi bucătăria, și pui tot ce vrei să fie la îndemâna ta.
Din moment ce este un magazin alimentar în aproprierea ta,
Oricând vrei să mânânci sau să bei
Nici nu este nevoie să îți schimb hainele intenționat ca să ieși.
Poți simți o bucurie imensă din asta, și înlocuiești asta cu ”convenabil” și spui
 
”O asemenea cameră funcțională este ceea ce căutam!!”
 
Și să fii o persoană care reduce tot ce este scump și trăiește eficient
Și este fericit cu asta.
 

Cred că pentru oameni, este foarte important să realizăm cum să trăim cu un rost
Într-un mediu neeficient cu timp pierdut, și cum să folosim elegant acel timp.
 
La muncă, într-adevăr, tindem să urmărim eficiența, dar
Dacă urmărim doar ”eficiența”,
Atunci un viitor în care comunicarea între oameni este eliminată ne așteaptă.
Dacă ajungem să considerăm asta ca fiind risipă, ar fi un caz extrem de priorități greșite.
 
Este bine, tocmai pentru că este ”nenecesar”.
Dacă schimbi ”nenecesarul” în ”rafinament”, frumusețe va exista în inima ta.
 

Peisajul de la fereastra mea este frumos.
În timp ce mă gândesc la astea, am urcat în avion,
Și într-o clipită, am ajuns în Germania.
 
O altă zi lungă a început.
Ce fel de întâmplări mă așteaptă?
 
O să mă întind puțin din moment ce sunt obosit.

Gackt blog – 1 august 2017

Jurnal de călătorie cu jet lag ~Mergând într-un un loc mistic în Anglia~
 
Asta a fost în mijlocul nopții trecute.
Un prieten japonez care călătorea prin jurul lumii m-a contactat brusc.
 
”Dacă ești în Anglia, cu siguranță trebuie să mergi în acest loc mistic!!”
 
Un loc mistic huh…
Sincer nu merg în astfel de locuri…nu chiar.
Ei bine, nu e vorba că îl urăsc și
În primul rând, este un motiv
Pentru care acele locuri sunt numite locuri mistice.
 
Este pur și simplu că
Nu sunt un mare fan în a vizita locuri mistice.
Oricum, o să caut locul.
 
”Cred că glumești...”
 
O călătorie dus-întors va avea distanța cam de 450km.
Nu e ca și cum aș merge din Tokyo în Kobe...
Mai mult, nu sunt autostrade până ce nu sunt la jumătatea drumului.
 
Chiar în timp ce mă întreb dacă oamenii chiar călătoresc atât de mult doar ca să ajungă acolo,
M-am gândit, trebuie sâ fie o semnificație și o soartă în spatele acestui lucru
Prietenul meu spunându-mi așa ceva într-o asemenea perioadă...
Așadar am căutat imediat o mașină de închiriat.
A fost cam pe când am adormit.
 
Apoi, în această dimineață,
M-am trezit și am încercat să contactez firma de închirieri de mașini.
Este o zi liberă așadar și firma
Se va închide la amează...
Hmm, serios...rămăsesem tecut pentru o perioadă
Și staff-ul m-a întrebat.
 
”Cum rămâne? Anulați?”
 
Venise întrebarea,
 
”Nu, o voi închiria.”
 
Am răspuns imediat.
Ahahahahah, acesta este GACKT...
În mod normal, m-aș gândi că este cam o bătaie de cap presupun, dar
Nu este nevoie să mă grăbesc,
Și oricum, nu am nimic special de făcut.
Dacă nu ar fi fost asta, probabil că nu aș conduce prin Anglia.
 
”Ei bine, presupun că poți spune că este o oportunitate bună...”
 
Am bombănit pentru mine și m-am îndreptat spre firma de închirieri să iau Porsche-ul.
M-am gândit că dacă asta este mașina, voi putea ajunge la destinația mea mai devreme.

Și atunci, am plecat.
Merg acolo cu un prieten local.
Și prietenul meu a spus asta.
 
”Dacă Waka nu este aici, cu siguranță nu voi merge niciodată acolo!”
 
”Presupun că așa o fi...”
 
Cu discuția începând de aici, am început călătoria de 500km.
Sincer, dacă mă întrebi dacă e aproape sau departe, chiar este departe.
Totuși, în trecut,
Erau momente când conduceam din Tokyo în Kumamoto să mă întâlnesc cu o fată,
Astfel de lucruri mi-am amintit.
 
Comparând cu aceea distanță, distanța asta nu este așa mare...probabil.

Atunci,
Ceea ce nu ne-am imaginat deloc de la început a fost să rămânem blocați în trafic pe autostradă.
În ciuda faptului că erau 5 linii, mașina se oprise complet din a înainta.
 
”Cred că glumești...”
 
Ei bine, nu este nici o grabă.
Dacă sosesc la destinația mea înainte de a apune soarele, nu cred că mă voi pierde înapoi pe drum.
Cu această gândire super pozitivă, am continuat să condu.
 
Trecusem cam o oră până ce am ieșit din trafic.
 
Am condus mașina bine pentru o perioadă de timp.
Atunci,
Indicatoare ale unei zone de serviciu au apărut în sfârșit.
Am stat acolo pentru ceva timp și mi-am luat și un cappuccino.
Chiar și așa, de ce sunt atât de multe persoane aici...
Unde se duce toată lumea...

E bine că am stat aici doar pentru o scurtă perioadă.
Am aflat mai târziu că era ultima zonă înainte de destinația noastră.
Nu, de fapt, asta a fost singura.
 
Apoi,
Un alt accident neașteptat.
Începuse să picure ușor, dar după asta, picăturile au devenit mai mari
Și în cele din urmă, am fost asaltați de o ploaie puternică.

În timp ce conduceam, nu puteam vedea deloc ce era în fața mea.
Să conduc în mijlocul unei ploi puternice pe un drum pe care nu îl cunosc deloc...
Este complet hilar.
 
Desigur,
Aveam de ales să mă întorc, dar să mă întorc în acest punct
Face ca totul să fie fără semnificație.
 
Dacă chiar este imposibil, o să mă întorc oricum.
Dacă încă conduc, înseamnă că încă pot continua.
 
Oricum, am condus mașina.
Lăsând în urmă un oraș mic, am continuat să conduc, aproape fără a mă opri, până la destinație.
Chiar și la vârsta asta, încă sunt un idiot...mă gândeam, privind înapoi la trecutul meu.
Asta nu s-a schimbat deloc încă din trecut.
Ei bine, am tot fost un idiot încă de atunci.

Deși am plecat la amează,
Era cam în jur de 4:30 seara când am ajuns la destinație.
Am condus timp de 4 ore și jumătate.
 
Acum pot vedea destinația.
Cred cu siguranță că e clădirea din vârful dealului.
Ce o fi??
Oare să nu pot ajunge acolo cu mașina??
În timp ce aveam o presimțire rea, m-am apropiat și mai mult cu mașina.
 
”Sunt obosit...”
 
Aceste cuvinte pe care le-am spus în momentul în care am coborât din mașină erau sincere.
Apoi, am privit în sus și am văzut un singur turn în vârful dealului.

”Glumești...pe bune...”
 
Chiar în timp ce spuneam asta, picioarele mele deja se îndreptau spre destinație.
Pe partea dealului care era înaintea mea,
Oile mâncau liniștite iarba delicioasă.

”Da, da, sună delicios...”
 
În timp ce priveam la ele de pe o parte, pas cu pas, în ritmul meu,
Am început să urc acest deal abrupt.
 
Sincer,
Pot spune doar spune că acest drum este dificil pentru piciorul meu cu ligamentul rupt.
Am urcat și am luat o pauză, apoi privind în sus, am confirmat că distanța este mai mică acum.
Și în timp ce urcam și luam o pauză de câteva ori, am ajuns până la urmă în vârful dealului.

Deși numărul lor este mic, în timp ce priveam la grupul de oameni care au trecut de noi, mă gândeam
 
”Ne păstrăm propriul ritm. Să nu ne grăbim...”
 
Asta chiar este stupid.
Nu era chiar nevoie să vin tocmai până aici și în această condiție.
 
Brusc, am gândit asta.
Mă gândesc dacă asta este ca ”urcatul înainte de operație”....
Și, cu sentimentul de a ajunge în cele din urmă, eram în vârf.

Sincer,
Dacă era sau nu un loc mistic, nu mai contează deloc.
 
Am simțit ceva important de data aceasta.
Este ”Indiferent de situație, atât timp timp cât nu renunți, cu siguranță vei ajunge acolo”.
Am simțit ca și cum am aplicat asta iar asupra mea.
 
Cred că fiecare persoană simte lucruri diferite chiar dacă sunt în aceeași situație.
 
Sincer,
Aș crede că sunt persoane care vor spune
Că nu era neapărat nevoie să vin tocmai în această perioadă, nu?
Și asta este adevărat.
 
Este diferența în valori pentru fiecare persoană.
Indiferent de opinie, nimeni nu greșește.
 
În cele din urmă, am putut să reafirm că stilul de viață pentru mine, GACKT,
Este astfel.
Cred că aceasta este cea mai mare concluzie de data aceasta.
 
Am coborât dealul și ne-am îndreptat înapoi spre Londra.
Totuși, starea mea de spirit era cu mult mai strălucitoare.
Chiar dacă a durat tot la fel de mult ca timp, nu s-a simțit a fi dificil deloc.
 
Cumva, am putut ajunge înapoi acasă cam în 4 ore.
Eram complet epuizat.
 
A trecut ceva timp de când am fost atât de epuizat.
Atât fizic cât și psihic, sunt epuizat.
Totul în ciuda faptului că mi-am luat liber ca să îmi odihnesc corpul.
Și în ciuda faptului că mi-am făcut timp cu intenția unei zi libere
Din moment ce nu voi mai putea merge fără probleme pentru o perioadă de timp,
Sunt un idiot complet.
Ahahahahaha.
 
Ei bine, acesta este GACKT.
 
Chiar atunci,
Și în seara aceasta Londra este extrem de rece.
Patru fete care purtau geci de puf din fața mea tremurau în timp ce mergeau.
Cu siguranță pare că nu sunt doar eu care simte frigul.
Asta fiind spusă, este frig chiar dacă e doar sfârșitul lui iulie.
Nu este asta ciudat??

Ahahaha.
Este Londra până la urmă.

Ei bine, din moment ce sunt obosit, mă întorc și mă culc.

Gackt blog – 30 iulie 2017

Jurnal de călătorie cu jet lag ~Impresionat de o cină dincolo de așteptările mele în Londra~

După ce mi-am terminat antrenamentul dimineață,

Am decis să mă plimb prin oraș lejer, fără vreo destinație.

Aspectul străzii este chiar frumos.

Chiar acum, cum ar trebui să exprim asta.

Nu doar că este frumos, pot de asemenea simți cumva un aer de pericol.

Ce o fi...

Presupun că ar trebui să-l descriu ca fiind o tensiune unică.

Oricum, nu este încă un oraș frumos controlat,

Presupun că pot spune că aici este

Un anumit fel de presiune, opresiune,

Și, chiar și acum, o energie ce pare că e pe cale să explodeze.

În timp ce simt asta, am mers într-un restaurant și mi-am savurat încet ceaiul.

Am decis să merg prin oraș cu mașina pentru o perioadă.

Apoi am mers iar pe jos.

Oricum, este frig.

Pentru că era atât de frig, am mers să cumpăr altă geacă.

Am realizat că cumpăr doar geci indiferent de țara în care mă duc.

Oricum, este doar pentru că este pur și simplu frig.

Cum seara se apropia, centrul orașului a început să se umple de oameni.

Felul în care aceste persoane se adună este unic...ce este???

Mă întreb dacă este modul în care este construit locul de mă face să mă simt astfel.

Am simțit asta și când am fost în Austria în trecut, dar

Mă întreb dacă ar trebui să spun că este o energie unică...

Este totuși diferită față de atunci.

Ei bine, dacă spun astfel de lucruri pentru prea mult timp

Voi fi iar tratat ca un ciudat așa că o să o las baltă.

Magazinul Apple pe care l-am găsit de-a lungul străzii arată și el grozav.

Am fost impresionat de arhitectura din Paris dar m-am gândit că și Londra se descurcă destul de bine,

Și am privit în interiorul magazinului.

Erau pur și simplu prea multe persoane, și nu prea mi-a venit să intru mai deloc.

Pentru cină,

Secretara mea a găsit un restaurant numit ALYN WILLIAMS

În Hotelul Westbury.

Sincer vorbind,

Inițial nu prea așteptam cu nerăbdare, dar

Fiecare fel care a fost servit

A fost atât de delicios, dincolo de așteptările mele, ceea ce m-a surprins.

Nu, expresia mea posibil să fi fost prea exagerată, dar aspectul, cum a fost gătit,

Și asezonarea delicată m-au surprins.

Și vinul a fost abundent, și servirea, delicată.

Mai mult, prețul a fost destul de rezonabil.

Un astfel de echilibru minunat este chiar copleșitor.

Să mă gândesc că voi putea avea o masă de calitate cu un asemenea echilibru, cu o asemenea servire.

Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am renunțat...

Restaurantele delicioase chiar există atât timp cât le cauți, până la urmă.

Chiar și așa.

După ce a trecut de ora 9 seara, un număr neobișnuit de clienți au început să apară.

Înainte de asta, nu venea nimeni deloc, așadar,

Mă întrebasem ”Este restaurantul acesta în regulă...”

Dar cumva, se pare că londonezii iau cina destul de târziu.

Indiferent de care restaurant este, sunt plini chiar și după 10 sau 11 seara...

Când am ieșit afară, în sfârșit se mai întunecase.

Chiar dacă era deja trecut de ora 10.

Chiar și așa, este friiiiiig!!!!

În ciuda faptului că încă este iulie.

De data aceasta, când am spus ”Este frig! Este frig!”,

Au fost idioți care mi-au trimis mesaje anumea spunând

”GACKT exagerează! Nici gând să fie atât de frig!” așa că

O să fac o poză a ceea ce lumea poartă în oraș de data aceasta.

Priviți.

Asta nu este ceea ce porți în iulie, nu-i așa?

Dacă este Japonia, asta cu siguranță ar fi ce ai purta la sfârșitul toamnei.

Sunt terminat!

Oricum,

Luminile nopții în Londra sunt chiar frumoase.

Ei bine atunci...

O să merg să rătăcesc puțin.

Pe mâine.